Despre mine

M-am născut în 1986, la Călărași, acolo unde am locuit scurtă vreme împreună cu familia. Am copilărit până la 8 ani în satul Sfântu Ilie, jud. Suceava, apoi am locuit la bloc, în cartierul Obcini, pe str. Dornelor. Mă consider sucevean get-beget și simt o conexiune profundă cu locurile în care mi-am petrecut copilăria și adolescența, de care sunt profund atașat.

Am urmat clasele primare la Școala nr. 9, „Ion Creangă”. Am fost un elev nesilitor, dar împins de la spate și sub presiunea constantă a tatălui, am luat premiul 1 dintr-a I-a până într-a VIII-a.

Am intrat cu o notă foarte mare la Colegiul Național „Petru Rareș” Suceava, secția Științe sociale. Apoi m-am înscris la Facultatea de Drept din cadrul Universității de stat „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Am locuit în Copou timp de 4 ani, la căminul Gaudeamus, apoi la et. 3, pe str. Codrescu.

Din școala generală, gimnaziu și liceu, punctez următoarele: am fost olimpic la Istorie, am reprezentat școala la tenis de masă și fotbal (am avut desene selectate în expoziții internaționale). Am învățat enorm pentru Capacitate și Bacalaureat (sute de ore de meditații).

În facultate mi-am tocit mințile și psihicul în sesiuni. Părinții mei își doreau să ajung avocat. Eu însă eram destul de neliniștit și răzvrătit, simțeam eu că am un potențial mai mare. Am luat nota 10 la lucrarea de licență intitulată „Suveranitatea” și am muncit foarte mult pentru fiecare notă. Nivelul și rigorile erau foarte ridicate.

Tot în timpul facultății de drept am terminat un curs de regie și scenaristică și am început un vast proces de autoeducație financiară pentru că fierbeam de nerăbdare să fac bani (cu mintea mea). De aceea, din liceu și până la terminarea studiilor superioare, în timpul vacanțelor (și nu numai) mi-am încercat succesul cu 10 afaceri, pe care le-am falimentat cu brio, dar din care am învățat enorm.

Am terminat un masterat în Științe penale (lucrare disertație nota 10), apoi am absolvit „Institutul Național pt. Pregătirea și Perfecționarea Avocaților”, ajungând într-un final avocat definitiv în cadrul Baroului Suceava (visul părinților).

Întrucât eu aveam alt vis, să ajung foarte bogat, am renunțat să mai practic avocatura după doi ani. Simțeam că mă trădez. Mă sufocam zilnic pentru că aveam sentimentul că mă ratez. Aveam o senzație contradictorie, care mă bântuia: că pierd timp valoros.

Nu puteam trăi într-un astfel de compromis; prin urmare, am pus roba în cui și am făcut un legământ: nu mă mai ating de ea până când nu ajung milionar (pe atunci nu puteam crede că voi renunța definitiv la meserie).

În 2011 am deschis un fast-food de tip patiserie pe care l-am falimentat. La scurt timp, pe 8 august 2012, am deschis prima locație Spartan în Suceava. Aveam 26 de ani. Am dotat minimal restaurantul cu echipamente second-hand (nu aveam bani pentru utilaje noi) și am dat foc tuturor podurilor: voi renunța la tot pentru a atinge succesul în antreprenoriat.

M-am înscris la toate seminarele de dezvoltare personală de atunci (erau mult mai puține), am căutat să mă apropii de oameni prosperi, am început să citesc obsesiv, să mă autoeduc și să mă auto-descopăr. Am muncit pe brânci până când am reușit să văd luminița de la capăt.

Dacă există cineva care nu doarme nopțile pentru un scop, acela va ajunge la succes. Visurile mărețe cer sacrificii!

Astfel, am construit, în zece ani, cea mai mare franciză de fast-food din istoria României. De la zero!

În 2018 am inaugurat un hotel pe care l-am proiectat și edificat de la temelie. Hotel Mandachi a ajuns, în doar patru ani de la inaugurarea sa, cel mai bine cotat hotel de patru stele din România, fiind prima unitate hotelieră din județul Suceava care câștigă acest premiu prestigios.

În 2016 am terminat Școala de film „New York Film Academy” din California, SUA. Am regizat două filme de scurtmetraj și două filme documentare de lungmetraj.

În 2018 am fondat Asociația Umanitară „Jeni Mandachi” prin intermediul căreia am început un amplu proces filantropic de care nu m-am mai putut separa.

În 2019 am generat protestul #șîeu, cel mai mare manifest împotriva tuturor

Guvernelor și Președinților care au condus România din 1989, vinovați de lipsa autostrăzilor din țara noastră. „România vrea autostrăzi” a dezlănțuit un efect social colosal în rândul a milioane de români. Impactul a depășit cu mult toate predicțiile mele.

În 2020 am realizat cea mai mare strângere de fonduri realizată de o persoană fizică în România: am strâns 1.5 milioane de euro pentru victimele/spitalele Covid din România. Am donat zeci de mii de meniuri Spartan în restaurantele mele, dat am donat bani și servicii de peste 350.000 euro.

Am oferit integral, gratuit și fără nicio „despăgubire” sau contraprestație Hotel Mandachi cadrelor medicale și militare implicate în lupta împotriva Covid19. Am achiziționat prin campania 1CM autostradă o secție de terapie intensivă mobilă de 700.000 euro în care s-au salvat sute de vieți în timpul pandemiei.

În anul 2020 am obținut titlul de Cetățean de onoare al orașului Suceava, cea mai importantă distincție pe care am primit-o vreodată. La acea vreme am fost cel mai tânăr om care a primit acest titlu în orașul nostru.

În 2021 am obținut o hotărâre istorică în instanța de judecată împotriva Statului: prima hotărâre „pro-câini fără stăpân” în care a fost despăgubit un cetățean român.

Tot în acel an am construit o fântână în Africa (totul a pornit de la un vis din liceu), proiect prin care am convins mai mulți finanțatori să se implice. În sept 2022 am ajuns la 160 de fântâni, un record românesc în Africa.

Poate că lucrul de care mă simt cel mai mândru și atașat, care m-a făcut să trăiesc cele mai intense stări, a fost perioada în care am găzduit 5000 de ucraineni și 1000 de câini și pisici la Mandachi Hotel & Spa. Implicându-mă total și necondiționat, am trăit emoții profunde și un sentiment existențial unic.

A ajuta a devenit un stil de viață pentru mine. În lunile februarie-aprilie 2022 am transformat Mandachi Hotel într-una dintre cele mai mari tabere de refugiați private din timpul războiului. Împreună cu 200 voluntari și cu echipa mea de la hotel, am asigurat transport gratuit la peste 20.000 refugiați, am găzduit gratuit cel puțin o noapte peste 5000 persoane refugiate (masă, cazare, duș, transport) și 1000 câini și pisici.

O altă acțiune cu care îmi hrănesc sufletul: am sterilizat gratuit peste 4000 câini și am găsit stăpân la peste 300 câini abandonați în râpe, la marginea șoselelor, pe malul apelor, pe ogoare și prin păduri.

Mă definesc prin acțiunile mele filantropice (am generat milioane de euro în donații) îmi dau sens și îmi încarcă inima și sufletul cu lumină, pace și viață. De aceea le fac.

Acasă am 7 câini, 2 pisici și 2 porci. Locuiesc în satul meu natal, Sfântu Ilie.
Iubesc muntele, am urcat pe Kilimanjaro și Moldoveanu. Iubesc Bucovina. Îmi iubesc prietenii. Admir oamenii inteligenți, de care încerc să mă înconjor. Sunt fidel tuturor angajaților și încerc să fiu cât de integru pot cu toți cei din jurul meu.