Sunt sentimente în viață pe care nu le poți înțelege nici dacă sunt istorisite de cel mai mare orator. Trebuie să le trăiești. Să le trăiești intens, ca să se înfiripe pentru totdeauna în sufletul tău, în fiecare moleculă a ființei tale. Unul dintre cele mai emoționante momente ale vieții mele l-am trăit în 2021, în satul Iganga din Ugdanda, acolo unde am construit o fântână cu apă potabilă.

Îmi amintesc perfect cum am ajuns în sat. Deși era ianuarie, te topeai de căldură. Eram extrem de obosit după un zbor interminabil, transpirat, pișcat de țânțari și înghesuit într-o dubiță. Pe măsură ce ne apropiam de fântână, simțeam că inima îmi sparge pieptul. O emoție îmi învăluia, inexplicabil, întreaga ființă. La un moment dat, văd o fetiță cu o canistră mai mare decât ea, cărând apă.

M-am uitat spre colegul meu, Mihai, care mi-a spus cu pace-n glas: aceea este fântâna ta! Mi-am ațintit ochii către fântână și către copila care încărca apă. Eram hipnotizat. După câteva momente în care am rămas cu gura căscată, am șoptit, doar pentru mine: n-am trăit degeaba!

Ulterior, am demarat o amplă campanie prin care am motivat oamenii să ofere apă copiilor și comunităților sărace din Africa, făcând ceea ce am făcut și eu: să finanțeze construcția de fântâni. O fântână în Africa potolește setea la aproximativ 700 familii (3500 persoane). În luna octombrie 2022 ajunsesem la 160 de fântâni construite, ca replică la fântâna mea.

Spun a mea chiar dacă nu-mi aparține, dar simt că m-am legat pe veșnicie de acest proiect. Dacă ar fi să calculez câte persoane se spală, beau apă și nu mai merg 15 kilometri pe jos până în satele vecine, pot afirma cu încredere că acest proiect are cel mai mare impact din toate acțiunile mele.

Și când mă gândesc că totul a pornit de la un vis… Scris în Caietul visurilor în anul 2010: să construiesc o fântână în Africa. Atunci când crezi cu adevărat în visuri, în mod categoric viața te răsplătește.