Am copilărit printre câini. Dintotdeauna, toată familia mea a ocrotit câinii. Iubesc câinii pentru că sunt cele mai autentice, sincere și dătătoare de iubire dintre ființe. Când sunt în prezența câinilor simt cum curge iubirea, doldora peste ființa mea, cum se aerisește și îmbogățește fiecare celulă a inimii mele. Mă simt cel mai relaxat, iubit și tămăduit prin dragostea pe care o primesc de la câini.

Când eram copil am suferit enorm la pierderea unor câini de care eram legat sufletește. Tărzănică, Zorro, Greuceanu, Cruela, Ursoaica, sunt doar câțiva dintre prietenii fideli care mi-au făcut viața frumoasă.

Apoi, am asistat neputincios, timp de ani de zile la valurile de suferință prin care trec câinii fără stăpân pe străzile și în satele României, aceste suflete neprihănite care nu s-au născut din voia lor, ci din vina autorităților din toată țara, care au tratat cu maximă superficialitate această problemă groaznică. Nu am văzut nicăieri, nici măcar în Africa, atâția câini fără stăpân ca la noi. Flămânziți, bătuți, uscați de sete, alungați, goniți, prigoniți, acești îngeri păzitori și devotați duc o viață mizeră, de neîndurat.

Mi-am făcut un obiectiv din a reduce nivelul cumplitelor suferințe prin care trec aceste animale nevinovate. Am găsit stăpân la sute de câini și am sterilizat gratuit aproximativ 5000 de câini și pisici. Însă fără implicarea noastră, a tuturor, nu doar a unora, problema va subzista la infinit.