Sunt blocat.După cum știi, mi-am luat un angajament să scriu acest Newsletter pentru abonații mei, în fiecare zi, de luni până vineri, pentru un an de zile.
Însă acum, stau în fața laptopului și nu am nici cea mai vagă inspirație. Ce să-ți scriu? (care să aibă, totuși, un impact mare). Nu e prima dată când mi se întâmplă asta. Există blocaje la orice nivel.Tocmai de aceea, profit de prilej, ca să te învăț cum mă agăț de creativitatea cu care consider că am fost supradotat de Natură.Să începem!Un ”pont” care mă scoate mereu din impas: deschide ochii la ceea ce se petrece în jurul tău. Scanează MEDIUL. Pentru că îți vorbește. Rotesc capul stânga-dreapta. Apăs tastele.1. Scriu de pe scaunul din dreapta. Am un șofer care conduce impecabil și care îmi este loial de ani de zile. De aceea, pot fi productiv la drum lung. Sunt mereu la birou, mereu pe baricadă.El e Nicu. 2. Nicu conduce acum un Porsche Cayenne Hybrid de 500 de cai. Care-i al meu. De ce Nicu are (doar) Opel Astra? 3. ”De ce nu e Nicu milionar?” e următoarea situație ”creativă” care se înfiripă-n mintea mea. O aștern pe ecranul mac-ului.Merg mai departe.4. Din contextul deja creat, se amplifică intriga: de ce nu e Nicu un împătimit al lecturii? Are spre 55 de ani și mă întreb cum ar fi fost destinul său dacă printre pasiuni, lectura ar fi fost pe podium.5. Dacă m-aș apuca acum să-l schimb pe Nicu, aș avea sorți de izbândă? 6. Realizez că de 7 ani, de când îl știu, nu l-am întrebat despre visurile lui sau dacă a completat Caietul visurilor. Țin la Caietele mele ca la scripturi sfinte, înradăcinate în inima mea. Dar cu el nu am deschis niciodată subiectul.Pentru moment am vrut să-l întreb despre visul vieții lui, dar mă opresc.7. Nicu mă avertizează că traficul e blocat din pricina unui accident grav în față, după Bacău. Și că au trecut două mașini de pompieri și descarcerarea. Sunt atât de concentrat când lucrez neîntrerupt, încât nu mai realizez dacă mergem sau stăm pe loc sau pe unde-om fi. Rar se întâmplă să nu mă (auto)întrerup. Foarte rar să nu fiu deranjat de telefon.8. N-am mers niciodată cu Nicu pe vreo autostradă în Moldova. Ca o paranteză fie spus. Am trecut atât la volan, cât și pe scaunul din dreapta, pe lângă sute de carnagii la viața mea.9. Din pricina accidentului, mi-am amintit pentru un moment de protestul masiv pe care l-am inițiat și, încă o dată, am conștientizat riscurile și dimensiunea situației pe care am generat-o cu manifestul #șîeu...10. Dar mintea îmi revine-n prezent. - Nicule, care-i cel mai mare vis al vieții tale? Nicu se gândește. Zâmbește. Dar nu răspunde pe loc.- Să trăiesc 100 de ani, ripostează el după ce ezită câteva secunde.Ca să nu pară prea dramatic textul, să zicem că n-am căzut, totuși, pe gânduri. Totuși, îi răspund:- Șî eu la fel...
Ștefan MandachiFondator Bizz Acceleratoreu@stefanmandachi.ro