Îmi dau seama cât de prost am fost la viața mea (nu vă bazați mereu pe intelectul meu) când o certam pe maică-mea, că vezi Doamne, nu știe ce-i ăla marketing, că nu bagă la cap strategii de business (grija asta avea ea…) sau că vorbește dinadins cu accent moldovenesc etc. Veneam de la cursuri de afaceri și-i țineam teoria chibritului: că nu așa face Tony Robbins, că Brian Tracy zice cutare…
Ea asculta ca un elev. Doar mă privea (era clar că nu-i stătea gândul niciodată la ce-i explicam) și după ce mă lăsa să turui de nebun, doar murmura: ”ai dreptate mamă…” Nu-mi convenea deloc răspunsul, ba chiar mă irita, pentru că știam ce har are să se eschiveze. ”Normal că am, măi oameni buni!!!” tunam eu (deoarece intuiam că nu va aplica nimic). Mă lăsa să trăncănesc cu patos o vreme, după care mă scotea din priză: ”Ai dreptate, măi băiete, ești deștept! Doar semeni cu mă-ta!”. Apoi râdea satisfăcută că mi-a dat șah mat din trei mutări, fără gargară.
Mă enerva de multe ori. Nu era perfectă. Poate-oi fi ipocrit că zic tardiv asta, dar totuși o spun: fără îngerul din poză, eu eram un neica nimeni. Încerc inconștient să o copiez și să păstrez vie ființa ei, prin atitudinea sau nebunia mea. Dar sunt doar copia ei palidă. N-am nici 1% din curajul și farmecul ei. Și crăp de ciudă că nu mai e Jeni…
Azi împlinesc 34 de ani. Nu mai cred în paradisuri ideatice și puerile. Dar dacă există un rai, îmi doresc de ziua mea, (da, cadou de la Dumnezeu) să o așeze pe mama mea în raiul pe care EA îl considera rai. (cam bănuiesc care-i paradisul fiecărei mame: să-și vad copilul fericit).
Eu cred că raiul fiecărui om e Mă-sa.
Acum e mult prea târziu… Dar dacă mai era în viață, aș fi făcut orice ca un Creator să-mi dea un strop de minte-n plus, și să-i șoptesc măcar: ”singura mea religie e MAMA!”