99% dintre cei care îmi scriu, mă încurajează pentru că mă zbat ]n felul meu pentru unele cauze, ceea ce mă motivează extraordinar. Acestor oameni le mulțumesc și îi iubesc mult. Mult de tot! Pentru ei, am să dau totul ca să fiu cât se poate de sincer, autentic și lucid. Să nu mă trădez. Să mă implic acolo unde-mi fierbe oala, atâta cât și cum mă duce mintea pe mine…
Celorlalți 1% care mă insultă, nu le mulțumesc, dar pe cinstea mea, mă motivează cel puțin la fel de mult să nu mă abat de la Calea mea.
Profit de ridicarea mingii la fileu a unora din ”categoria 1%” ca să dezleg câteva enigme existențiale, pe care am plăcerea să le limpezesc.
Vineri ies la o pizza și parchez mașina (ce-i drept)… strâmb! 🙁 Însă nu pe barosăneală, ci lipită de trotuar și paralelă cu celelalte autoturisme de pe trotuarul opus. Fără să încurc intensul trafic de la noi din târg de la orele 22:30. Păcatul meu s-ar fi pierdut în negura istoriei, dacă un amic nu mi-ar fi atras atenția că sunt dat în consemn într-o gazetă locală, de care n-am auzit în viața mea.
Prin urmare, Porșu’ meu celebru apare, din nou, la ziar. Citim cu luare aminte, dramatica situațiune: ”Probabil lui Mandachi i-a fost greu să se deplaseze pe jos câțiva metri preferând să-și trântească Porsche-ul în mijlocul intersecției. Conform expresiei ”fă ce zice popa, nu ce face popa”, Ștefan Mandachi demonstrează că nu este un adept al respectării regulilor. Vrem autostrăzi, dar de la alții, noi nu ne dăm silința să respectăm cele mai simple reguli de bun simț”.
Ahaaaa, deci așa… Problema-i complicată… :)))
1. Normal că vreau autostrăzi de la ”alții”. Eu am făcut una, nu fac colecție. Sau ”alții” și-au luat de-o grijă deja de când avem 1 metru?
2. De departe cea mai tare fază este ”fă ce zice popa nu ce face popa” :)))
În traducere, Mandachi una zice și alta fumează…
Când Doamne iartă-l, a spus Preacuviosul Părinte Mandachi ”să fiți cuminți și să respectați regulile rutiere, că dacă nu, ajungeți în iad”?
a) Deși am subliniat că se produc catastrofe din pricina vitezei, în niciun context nu am insinuat măcar că militez pentru reducerea vitezei! Da, sunt avocatul celor cărora li se topesc nervii și și li se toacă răbdarea când trebuie să străbată un sătuc cu 30-50 km/h. Și a celora care petrec ani de zile la volan, în loc să-i trăiască acasă, cu familia, cu câinele sau cu pisica. Și asta când? În SECOLUL VITEZEI! Când în Germania se face autostradă electrică și în Olanda șosele din compozit de plastic.
b) Că nu sunt ADEPT al respectării regulilor, nu e o noutate. Deși conduc din ce în ce mai rar, (mult mai rar decât pare) am avut permisul suspendat pentru viteză excesivă. Uneori stau și pe facebook în timp ce conduc. Dacă n-ar fi țiuitul enervant, care mă obligă să pun centura, probabil că nici măcar pe asta n-aș pune-o prin oraș. (În afara localității o pun și-n spate). Sunt un amendabil, nici pe departe un exemplu de urmat. Parchez anapoda, după cum se vede. Mă enervez și înjur la volan. Și multe alte ”chestii” dă astea, care-mi relevă adevăratul caracter. 😉
3. România este țara contravenienților. 101% dintre șoferi depășesc viteza cu minim 1 km/h. Dar dacă într-un sat unde viteza este limitată la 30 km/h, circuli cu 31 km/h și ai lovit un porc evadat din coteț, o găină sau o oaie căpiată, fugită din turmă, te faci vinovat de săvârșirea INFRACȚIUNII de distrugere. Caz PENAL. Nu mai discutăm de contravenție, ci de infracțiune. Mai grav, dacă tamponezi un om și ai 1 km/h peste limită, chiar dacă el traversează prin loc nepermis sau vrea să se sinucidă și îți sare intenționat în față, tot ești vinovat de UCIDERE. Pentru acel 1 km/h în plus, riști închisoare!
4. De ce să-mi dau silința pentru ”cele mai simple reguli de bun simț” când eu sunt tratat de 30 ani cu o ”simplă” dar colosală nesimțire când vine vorba de parcări, drumuri, poduri, piste pentru biciclete, trotuare, căi ferate? Parcarea nu e chiar cea mai simplă regulă de bun simț.
De bun simț ar fi o canalizare în ORAȘ pentru investiții de milioane de euro în târg la noi, așa cum am investit eu. Adică să nu tragi treaba mare și treaba mică-cu vidanja.
Sau tot de bun simț e să nu mai zvârli cu un bobârnac, țigareta pe geam că România nu-i tomberonul tău.
Prima enigmă am decodat-o, coretto?
A doua problemă e pe cât de simplă, pe atât de grea, după zicala ”pe cât de bine crescut, pe atât de prost educat” :))) Ia d-acilea:
O cetățeancă imaculată, mă pleznește ironic pe facebook cu o postare retorică-ca un croșeu la ficăței:
”Porsche înmatriculat MND, cu sticker uriaș #șîeu, care intră cu 120 km/h în localitate, blițând să te dai din calea lui, sărakule… cin’ să fie oare?”
V-ați prins, cin’ să fie oare, dacă nu Preacucernicul Mandachi? Care trebuia să intre cu 49 km/h în localitatea aia, da? Eventual să dirijeze Mandachi traficul și să evanghelizeze pe toți nesăbuiții care îndrăznesc să nu se lepede de viteză în sate și comune.
După cum bine se vede, aici mă fac vinovat de următoarele abateri disciplinare:
a) ”Porsche înmatriculat MND”
În traducere: de ce sunt arogant și pun număr personalizat? Adică de ce n-am lăsat la latitudinea RAR sau cine-o fi la înmatriculări, să am GWZ, YWX? De ce am plătit 85 lei pentru număr preferențial? Ce mai la deal la vale, un mafiot!
b) ”…cu sticker uriaș #șîeu”
Deci… e prea uriaș. Mai mâțâțăl că-i mai stilat, mai fin. De fapt, doamna a lovit ”cu manta”, mesajul fiind altul: că sunt un țărăn fără bun gust la stickere. Verdictul? Bineînțeles, vinovat!
c) ”…care intră cu 120 km/h în localitate”
(Cred că avea pistolul-radar la ea și când am depășit, m-a prins în vizor ca Bradley Cooper în Lunetistul). Trecem peste detaliul în România 120 km/h e o viteză spațială…
Am o nelămurire totuși: de ce sunt condamnat pe viață să intru în LOCALITATE? Poate eu NU vreau să trec prin LOCALITATE! Ce caută localitatea în calea mea în anul 2019, pe drumuri EUROPENE?
Mă rog, aș pleda vinovat cu drag și la acest capăt de acuzare, însă eu NU conduc la drum lungi. Stau cumincior pe bancheta din spate, mi-e frică să fiu și copilot. Numai Ciobi putea fi la volan cu 120 la oră… Sau Finu. Sau Golea. Sau Pantea. Sau Bogdan. Sau Dumitrel. Să răspundă ei în fața onoratei instanțe, nu yo 🙁
d) ”…blițând să te dai din calea lui”.
Ca să n-o mai lungim, trecem direct la sentință. VINOVAT! Cel puțin pentru ”blițând”! Însă un singur fragment din text mă roade puțin: ”să te dai din CALEA lui”. Care-i CALEA LUI în România? Potecile de 3,75 m? Ulițele restricționate cu 50 km/h? Era cumva pe autostradă șoferul meu când a blițat? (că eu nu conduceam). Nu cumva ne chinuim pe un drum cu două cărări, numite ironic ”CALE”? Nieet, asta nu e calea mea!
e) ”sărakule”.
Ultima, dar nu cea din urmă acuzație, însă cu certitudine cea mai gravă. V-ați prins, da? În momentul depășirii ca un fulger, mi-a citit pe buze când am zis cu dispreț ”bă sărakule!”. Cu k nu CU C. Și de ce crezi c-am avut tupeul ăsta suprem? Desigur, pentru că sunt chiabur. Sau mai bine zis, pentru că mă dau mare. De fapt, aici era lacătul și cheia. Asta era parola. Că de ce nu-s sărak #șîeu? Cum îmi permit să blițez pe când ceilalți muritori circulă regulamentar și modest, zâmbind meditativ pe străzile brăzdate de frumoase sate românești? Înghit în sec și PLEDEZ VINOVAT.
f) ”cin’ să fie oare?”
Adică-ca o pălărie-ntr-un picior, ghici Mandachi ce-i! Dar iaca NU eram eu, Arhanghelul. Dar dacă am fost șî eu în lista de suspecți, o rog să mă grațieze. Să mă smulgă din categoria sfinților, modelelor de urmat, sanctităților, pustnicilor și să mă lase așa cum sunt șî eu: șofer OM.
