Atențiune! Reclamă!!! Dați scroll repede, să nu vă doară ochii! Ați auzit de specia Don Corleone 0,5? Sunt mafioții în izmene, care bârfesc despre patroni, dar ei n-au avut 0,5 angajați în viață. Dacă dispare Instagramu și Feisbucu, se duc la șomaj pe ajutor social. Nu mă refer la oamenii serioși și utili societății, care nu pot să angajeze, prin natura profesiei: funcționari, salariați, polițiști, doctori, profesori etc. Ci la comentatorii sportivi, care freacă menta și dau din papagal despre alții.
Eu accept cugetări de la un contabil, de la un economist, de la unii ca Frații Dedeman, Iulian Dascălu, Florin Talpeș, care au generat plus valoare și profituri ( taxe la stat), încât se pișă cu boltă pe paraii mei. Primesc critici chiar și de la antreprenori aflați la început de drum sau alți patroni mici sau mari, care știu ce-i munca de jos. Dar nu de la filozofii ”scroll pe colacul de wc”, mafioții MuceaFlaimucea. (că bine mai zice Budeanca uneori…)
Corleonilor, îmi dați voie să-mi fac puțină reclamă la prăvălia mea pe care am construit-o de la zero, pe un câmp gol de la marginea Sucevei? Da mă, RECLAMĂ! Adică atunci când te LAUZI! Am permisiunea voastră? Că n-ați urcat voi pe scări de la subsol la ultimul etaj (șapte niveluri) de sute de ori în doi ani. N-ați înghițit voi saci de praf, cocoțați și înghețați pe schele și stresați să nu vă fure care cum apucă… Voi ați frecat-o la rece pe blog (cam ca mine acum).
Deci, să recapitulăm: veniți la Hotel Mandachi în Suceava! Hotel jmecher, mare sculă de basculă etc! Cel mai tare! N-a costat mult. Vreo șapte milioane și trei ani din viață. Vă mai zic ceva, dar nu spuneți la nimeni, da? (N-avem canalizare la hotel. Shhhh! Să n-audă nimeni. Cererea e depusă de patru ani… O fi încă în analiză. Până atunci, cu vitanjaaa nene!).
