Amurg. 8 martie. Ziua femeii. În Rai pare că s-a dat stingerea. Sfântu’ Petru a ostenit din moment ce astăzi au ajuns în Paradis cu precădere femei. Petru este mofturos și somnoros. Și pe bună dreptate. O fi îmbătrânit (cu adevărat) și el?

Toți locatarii cerului au ațipit deja printre îngeri, cu capul pe perne de lumină, înveliți în pace și tihnă. Norișori albi și pufoși plutesc printre aureolele sfinților și adâncesc liniștea.

Când tăcerea părea de nepătruns, de undeva, DIN RAI, răsună un strigăt năprasnic de SFÂNTĂ:

– ȘÎÎÎÎÎÎ EUUUUU!

Toți sfinții tresaltă brusc. Din depărtare, ECOUL se răspândește în toate colțurile universului: ȘÎÎÎ EUUU… ȘÎÎ EUU… ȘÎ EU…

Sfântul Petru, tresare speriat și se holbează încruntat: ”Cine îndrăznește la ora asta….?”

Dar dojana-i se pierde sub tunetul glasului ei. Este hotărâtă, aprigă, râde.

Petru o recunoaște și pe loc, fața i se luminează de iubire. Este JENI… Jeni cea iubită, Jeni cea de neoprit, unica și inconfundabila Jeni. Jeni… Jeni cea de neînlocuit, Jeni pe care EU O VOI IUBI PÂNĂ LA JUDECATA MEA!

Jeni îl ia de bărbuța căruntă pe Sfânt și îi spune râzând în hohote, fericită și MÂNDRĂ de băiatul ei:

– Am spus ”ȘÎÎ EUUUUU!”

Petru n-are de ales și mornăie intimidat ”gata… șî eu!”.

Și cerurile cântă după ea…

Șă-ți fie bine, măicuța mea, oriunde ai fi în Raiul Tău!